1
Alegeți un singur caracter de urmat. Când scrieți în forma narativă personală, aveți acces complet la acțiunile, gândurile, sentimentele și credințele unui singur personaj. Aceasta se aplică numai unui singur personaj.
- Gândurile și sentimentele celorlalte personaje rămân "necunoscute" scriitorului în întreaga poveste. Nu ar trebui să existe nicio schimbare între personaje pentru acest tip de narațiune și perspectivă.
2
Din exterior, consultați acțiunile și gândurile. Chiar dacă focalizarea rămâne asupra unui singur personaj, scriitorul ar trebui să ia în considerare și celelalte personaje ca ființe individuale.
- Cu alte cuvinte, nu folosiți pronumele personale de prima natură, cum ar fi "eu", "eu", "meu", "noi", "nostru" în afara dialogului. Gândurile și sentimentele personajului principal sunt transparente pentru scriitor, dar personajul nu ar trebui să acționeze ca un narator.
- Exemplu corect: "Tiffany sa simțit teribil după ce sa certat cu prietenul ei".
- Exemplu corect: "Tiffany a crezut:" mă simt groaznic după ce m-am certat cu prietenul meu ".
- Exemplul greșit: "M-am simțit groaznic după ce sa certat cu prietenul meu".
3
Concentrați-vă pe acțiunile și cuvintele celorlalte personaje, nu pe gândurile sau sentimentele lor. Scriitorul este la fel de ignorant ca și personajul principal și cititorii, în ceea ce privește lucrările interioare ale celorlalte personaje.
- Rețineți că scriitorul poate oferi informații sau presupuneri despre gândurile celorlalte personaje, dar aceste ipoteze trebuie să fie prezentate în perspectiva personajului principal.
- Exemplu corect: "Tiffany sa simțit groaznic, dar privirea de pe fața lui Karl ia făcut să creadă că se simțea la fel de rău, dacă nu și mai rău".
- Exemplul greșit: "Tiffany sa simțit groaznic. Ceea ce nu știa era că Karl sa simțit și mai rău.
4
Nu oferiți informații pe care personajul principal nu le poate cunoaște. Nu sari de la un personaj la altul. Chiar și acțiunile exterioare ale celorlalte personaje sunt cunoscute numai atunci când personajul principal este acolo pentru a observa aceste acțiuni.
- Exemplu corect: "Tiffany a urmărit de pe fereastră, așa cum Karl a alergat la casă și clopotul a sunat."
- Exemplul greșit: "De îndată ce Tiffany a părăsit încăperea, Karl a dat un oftat de ușurare."